Recenzie “Am scris noaptea in jurnal” de Veera Hiranandani

Cât durează să îți faci curaj să scrii primul articol pe blog? Cam jumătate de lună în cazul meu, but here I am. 😋 Mi-am propus ca principalul obiectiv al acestei pagini să fie promovarea gustului pentru lectură, dar cu timpul o să experimentez și alte subiecte. * wish me luck and fingers crossed you’ll like it*

Related image

  • Titlu: Am scris noapte în jurnal
  • Autor: Veera Hiranandani
  • Traducere din limba engleza: Iris-Manuela Anghel
  • Locul publicarii/data publicarii: Bucuresti, Epica 2019
  • Originally published: March 6, 2018
  • Numar de pagini: 236
  • Awards: John Newbery Medal

Una din micile vicii ale unui bookstagrammer este să fie atras de cărți la prima vedere după copertă. Așa mi s-a întâmplat și mie în cazul uneia dintre publicațiile de anul acesta de la editura Epica și anume “Am scris noaptea în jurnal”, de Veera Hiranandani, care mi-a furat privirea imediat. Pentru că mai voiam încă un motiv să o achiziționez, am căutat premisa pe care se dezvoltă povestea și am fost plăcut surprinsă: neînțelegerile dintre hinduși, musulmani, sikhi și cei de alte religii, în contextul anului 1947 când India este abia eliberată de sub dominația britanică și este împărțită în două state, din cauza conflictor religioase.

Pe scurt, cartea ia forma unui jurnal pe care Nisha, personaj-narator, îl primește odată ce împlinește 12 ani și astfel are ocazia să-și scrie toate gândurile, adresându-le mamei sale – care s-a stins din viață, sub forma unor scrisori, în speranța că o va putea auzi. Din primele pagini descoperim că fata are o viață destul de îmbelșugată, trăind liniștită lângă tatăl ei – doctor respectat în Mirpur Khas din Pakistan, Amil – fratele ei geamăn, Kazi – bucătarul și un foaaaarte bun prieten, Dadi – bunica din partea tatălui. Primele 100 de pagini cuprind viața Nishei de zi cu zi, presărate cu amintiri, astfel încât putem urmări gradat cum devine din ce în ce mai expusă la conflictele ce iau amploare în țara ei. Nisha și Amil sunt și musulmani și hinduși. Mama lor fusese musulmană, tatăl este hindus și susține că Pakistanul nu le mai oferă siguranța de odinioară. Nisha și familia ei sunt nevoiți să pornească într-o călătorie primejdioasă și să strabată cu trenul sau pe jos, un drum lung spre noul lor cămin aflat de cealaltă parte a graniței, în India.

Fragment din nota autoarei: “În unele locuri din India, conflictele izbucneau periodic. Totuși, înainte de Împărțire, existau zone în care oameni de mai multe religii, inclusiv musulmani, hinduți, sikhi, și populatii religioase mai puțin numeroase, ca parsi, creștini și jainiști, trăiau în armonie, laolaltă. În timpul trecerii granițelor, dintr-o parte în alta, tensiunile s-au intensificat și au avut loc numeroase lupte, cu pierderi de vieți, între musulmanii care intrau în Pakistan și hindușii si oamenii de alte religii care intrau in India.[…] Se estimează că peste 14 milioane de oameni au trecut granița și cel puțin un milion de oameni au murit în timpul acestei deplasări (unii spun mai mult, alții mai puțin). Este cea mai mare mișcare în masă din istorie.”

De ce li s-a permis britanicilor sa ne conduca? Nu aveau si ei un popor pe care sa-l guverneze?


Ce mi-a placut & ce am apreciat la carte

“Am scris noaptea în jurnal” este o lectură ușoară, rapidă, perfectă pentru “o carte răcoroasă” de vară sau ca medicament pentru un reading-slump, având în vedere că este scrisă din perspectiva unei fete de 12 ani. Totuși, veți fi surprinși de maturitatea precoce a Nishei pe care v-o pot dovedi prin câteva citate:

Una e sa înțelegi faptele, și alta să înțelegi de ce faptele devin fapte.

Poate am așteptat ca sentimentele mele să nu mai clocotească precum legumele puse la fiert pentru dal, sperând că se vor răci suficient de mult cât să le pot gusta.

acesta este preferatul meu >.<
Related image

Veera Hiranandani predă pe înțelesul tuturor o lecție de istorie care nu se face la școală, inspirată din experiența ramurii paterne a familiei ei, o problemă încă actuală și deprimantă. Cum să le explici unor copii că în numele religiei oamenii ajung să se rănească și să se omoare între ei? Nisha este supusă unei maturizări forțate, neîncetând nicio clipă să pună sub semnul întrebării necesitatea acestor conflicte. I se pare absurd, fără rost, exact cum și este, de fapt. Câtă dreptate poate avea un copil, și cât de simple sunt aceste adevăruri. Lumea ei își schimbă cursul normal din momentul în care niște bărbați vin acasă la ea și oamenii încep să vorbească de prea multe ori în șoaptă. Nisha, Amil, tatăl lor și bătrâna învață să fie puternici, să spere, să meargă mai departe kilometri întregi de deșert pentru a păstra familia unită, în ciuda durerii, a setei cumplite, a dorului de casă.

Autoarea a reușit să construiască foarte bine celelalte personaje: chiar dacă acestea sunt prezentate doar prin ochii Nishei – perspectivă subiectivă, care de obicei este înșelătoare și nu oglindește realitatea ( e o subiectivitate cu nuanțe obiective, cum să explic; nici măcar nu știu dacă există așa ceva ((= aș putea spune că e opusul lui Ștefan Gheorghidiu care dă pe afară de interiorizare și subiectivism ) – am reușit să îmi fac o imagine și o părere conturată despre fiecare fără să am impresia că Nisha ar spune orice altceva decât ceea ce era evident. Am avut încredere în protagonistă că va descrie realitatea din sufletele celor din jurul ei și nu m-a dezamăgit.

Am prins foarte mult drag de relația cu fratele ei. Cei doi au o legatură atât de puternică, de sinceră, chiar înduioșătoare. N-am mai citit până acum despre atâta iubire și susținere între frați. Sunt mereu atenți la nevoile și problemele ceiluilalt.

Eu am obiceiul de a asocia cărțile cu textura unei mâncări, și uneori cu gustul ei. “Am scris noapte în jurnal” e ca un măr aproape copt perfect, care te surpinde când dai de părțile mai acrișoare, care, dacă sunteți ca mine, sunt cele mai bune. Am avut acces la gândurile unei copile tăcute, căreia îi place mai mult să asculte decât să vorbească, care face eforturi să fie mai bună și să se cunoască pe sine, cu o inimă mare și o pasiune moștenită de la tatăl ei pentru gătit, încât nu de puține ori m-a fermecat felul ei de a privi și de a trata situațiile.

Dragă mamă,

Kazi îmi spune uneori povești despre tine. Îl rog rareori să mi le spună, căci mi-e teamă că, într-o bună zi, se vor sfârși. Vreau să le păstrez ca pe o comoară.

Vă anunț că această carte va fi o întreagă cursă culinară. Luați-vă mâncare, snacks-uri lângă voi dacă veți citi cartea, pentru că ori vi se va face foame subit, ori veți pofti la mâncărurile indiene ca niciodată. *tehee* 🤤 Tare mă întreb ce gust o fi având gulab jamun.


Asteptari versus realitate

Recunosc că mă așteptam la o carte mai solicitantă emoțional, la mai mult chin și suferință în experiența trecerii graniței – aici s-ar putea să fie vina mea, pentru că sunt obișnuită cu lecturile pe tematică de război, în special nazism; cum asta este tot o carte legată de un eveniment istoric, aveam speranța ca Veera Hiranandani va da mai multă complexitate călătoriei Nishei până în India. E îngrozitor să faci foametea și, mai rău, să rămâi fără apă în deșert, dar îmi imaginasem că se vor întâmpla mai multe în drumul lor. Ca să fi fost o carte cu adevărat șocantă, precum Hoțul de cărți, să zicem, ar fi avut nevoie de mai multă complexitate la nivelul acțiunii. Romanul devine mai răvășitor când compari lumea lor cu a ta, când încerci să te pui în locul lor. Cartea e de apreciat pentru că dă de gândit, prin simplitatea ei.

Dar tata nu i-a dat ascultare […]A luat de jos cuțitul și fesul bărbatului. I-a pus apoi mâna pe umăr și i-a oferit lucrurile. Omul și-a ridicat, speriat, capul.
– De-ar fi să plătim ochi pentru ochi, întreaga lume ar orbi, a spus tata

⭐⭐⭐⭐

Cu drag,

Nisha

am scris primul articol YASSSSS ✊

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s